Descriere

Scorusul de munte sau Sorbus aucuparia este un arbore din aceeasi familie cu macesul si creste mai ales in zona de munte si de deal. Mai este numit si arborele miracol al toamnei. Este o specie rezistenta la ger si umbra, nu este pretentioasa la seceta si iubeste lumina. Scorusul se poate cultiva de la campie pana la munte.

Scorusul are puteri vindecatoare miraculoase. Este bogat in tanin, zaharuri naturale si vitamina C. Scoarta, boabele si frunzele arborelui sunt folosite in diferite tratamente naturiste, in special in tratarea bolilor intestinale.

Raspandire

In flora spontana, scorusul de munte se intalneste aproape peste tot, in Toata Europa, in Caucaz, Siberia, Altai si cel mai inalt se gaseste in Australia. Scorusii de munte cresc la marginea padurilor de conifere si a celor amestecate, pe locul padurilor taiate.

Scorusul se cultiva in tara noastra in sere, unde conditiile climatice sunt propice dezvoltarii optime.

Caracteristici decorative

Scorusul de munte este o specie decorativa prin flori, frunze si fructe. Infloreste in luna mai si se planteaza atat ca exemplare solitare, cat si in grupuri, de-a lungul aleilor si in aliniamente pe marginea soselelor. Scorusul de munte este un arbore sau arbust a carui inaltime maxima este de 10-12 m. Diametrul coroanei poate etinge 5-7 m. Coroana acestui arbore desi este larga, este saraca. 

Inmultire

Prin selectie au fost obtinute soiuri de scorus dulci si rezistente la frig, care se cultiva la nord. La noi in tara se gasesc in gradinile botanice, in parcuri si gospodarii forestiere, deseori ca planta decorativa. Exista si soiuri cu fructe dulci si comestibile. De asemenea exista mai multe specii de scorusi.

Specii se gasesc in regiunile Marii Mediterane si in partea de Nord a Europei. Cele originare din Sud sunt foarte rezistente la seceta, iar cele de origine nordica sunt rezistente la ger.

Recoltare

In scop medicinal se recolteaza fructele de forma sferica, de culoare rosu-caramiziu, vizibile de la mare distanta. Ciorchinii cu fructe se recolteaza in lunile octombrie-noiembrie. Uscarea se face de obicei in mod artificial, in uscatorii speciale sau cuptoare. 

Proprietati

Proprietatile terapeutice ale scorusului se cunosc inca din timpuri stravechi. In popor, fructele erau folosite pe post de diuretic, colagog si hemostatic. Cu sucul proaspat era tratata dizenteria.

Fructele uscate erau folosite in caz de reumatism, afectiuni hepatice si ale vezicii biliare. Scorusul ridica imunitatea, calmeaza tusele si stopeza diareea si senzatia de rau de stomac.

Alte efecte

Datorita continutului de vitamine C si P, scorusul este folosit in profilaxia si tratamentul arteriosclerozei si hipertensiunii.

Se recomanda in cazuri de constipatii cronice insotite de afectiuni ale cailor biliare.

Scorusul este principala materie prima din care se produc preparatele contra avitaminelor. Fructele de scorus  intra in componenta siropurilor si a diferitelor ceaiuri vitaminoase. Fructele de scorus se consuma proaspete, mai ales dupa primele brume, cand isi pierd astringenta sub actiunea gerului si capata un gust dulce si placut.